«În lăcaşurile noastre / Trăim deştept, nu însă şi frumos. / Celebrând viaţa, născându-ne din oameni, / Noi uităm de arbori. Cu adevărat, ei sunt mai grei / În luciul verde al cârlionţilor deşi. / Alţii, coroanele spre cer înălţându-le, / Ca şi cum în ele s-ar fi...»
«Împodobită cu flori şi oale ornamentate / Bătrâna piaţă şi-a deschis porţile. / Aici muierile-s grăsane, ca butiile, zău, / Şalurile li-s de-o rară frumuseţe, / Şi castraveţii, precum urieşii, / Plutesc exemplar în căzi cu apă, / Scrumbiile îşi scânteiază săbii, ...»
«În mijloc de panou prins în caldarâm / El văzu la picioare / Floare de acuarelă / Cu petalele pe moarte. / Ea stătea nemişată / În albul zilei amurg, / Ca şi chipul tău oglindit / În sufletul meu.»
«Şede vizitiul ca pe tron, / Din vată i-i făcut blindatul adăpost. / Şi barba, precum pe icoane, albă, / Întinsă-lins e / Şi din monede sunătoare-i. / Iar bietul cal flutură din braţe, / Ba întinzându-se, precum mihalţul, / Ba iar acele opt picioare-i scânteiază / În...»