O barcă cu pânze, sclipeşte în valuri,
Când marea albastră luceşte în zori.
Mă-ntreb, ea ce cată pe ţărmuri străine?
Mă-ntreb, oare-acasă, lăsat-a vre-un dor?
Furtuna loveşte în valuri cu bice.
Catargul înclină acum mai vârtos.
Când vântul mă-mpinge în neagra gheenă,
Mă-ntreb, Mântuirea-mi va fi de folos?
Când în albastrul, de-azur, orizont
Soarele-apare aşa minunat,
Oare de ce m-a împins a mea soartă
Spre mii de primejdii să fi înfruntat?
Белеет парус одинокой
В тумане моря голубом!..
Что ищет он в стране далекой?
Что кинул он в краю родном?..
Играют волны — ветер свищет,
И мачта гнется и скрыпит...
Увы! он счастия не ищет,
И не от счастия бежит!
Под ним струя светлей лазури,
Над ним луч солнца золотой...
А он, мятежный, просит бури,
Как будто в бурях есть покой!
«O barcă cu pânze, sclipeşte în valuri, / Când marea albastră luceşte în zori. / Mă-ntreb, ea ce cată pe ţărmuri străine? / Mă-ntreb, oare-acasă, lăsat-a vre-un dor? Furtuna loveşte în valuri cu bice. / Catargul înclină acum mai vârtos. / Când vântul mă-mpinge în n...»
«În clipe de amărăciune / Când scârba mă cuprinde, / De-o mangâioasă rugăciune / Eu îmi aduc aminte. Ş-o putere-nviitoare / Dintr-însa îmi răsună / Şi o simţire alinătoare / Cu dânsa împreună… Parcă dai jos o greutate / Când grijile-ncetează, / Nădejdi, cr...»
«Nu-ți forța surâsul, mâinile-agitând, — / O iubesc pe alta, nu-mi ești tu în gând. Știi doar și tu însăți, prea bine o știi — / N-am venit la tine, nu tu mă îmbii. Inimii nu-i pasă, pe-alături treceam — / Am vrut doar pe-o clipă să mă uit prin geam.»