Nikolay Zabolotsky
Acvaforte

Şi detună asurzitor peste întreaga sală:
„Răposatul din casa-mpărătească a evadat!”

Mortul mege pe străzile oraşului,
Chiriaşii săi îl duc de frâu,
El cu voce de trompetă cântă psalmi
Şi braţile şi le ridică spre cer.
Poartă ochelari de aramă cu palmate rame,
Plin până-n gât de ape subterane.
Deasupra lui păsări de lemn cu bătaie de toacă
Peste canaturi îşi închid aripile.
Iar împrejur detunet e, zângănit de jobene
Şi cer cârlionţat, iar aici –
Cutia urbei cu o deschisă uşă
Şi dincolo de sticlă – rozmarinul.

Leo Butnaru

Николай Заболоцкий
Офорт

И грянул на весь оглушительный зал:
«Покойник из царского дома бежал!»

Покойник по улицам гордо идет,
Его постояльцы ведут под уздцы,
Он голосом трубным молитву поет
И руки вздымает наверх.
Он в медных очках, перепончатых рамах,
Переполнен до горла подземной водой.
Над ним деревянные птицы со стуком
Смыкают на створках крыла.
А кругом громобой, цилиндров бряцанье
И курчавое небо, а тут —
Городская коробка с расстегнутой дверью
И за стеклышком — розмарин.

Стихотворение Николая Заболоцкого «Офорт» на румынском.
(Nikolay Zabolotsky in romanian).