Ţi-i sufletul bogat — nu repeta nimic
Din cele ce-au mai fost rostite-odată,
Sau, poate, poezia nu-i decât
O imemorabilă citată.
Не повторяй — душа твоя богата —
Того, что было сказано когда-то,
Но, может быть, поэзия сама —
Одна великолепная цитата.
«Nimeni nu va fi in casa, / Doar amurgul, el, si poate, / Iarna prin deschizatura, / Draperiilor lasate. Numai fulgi cu sclipat iute, / Fulgii uzi, cu licar mic, / Troienite-acoperisuri / Si mai mult nimic, nimic. Promoroaca si-o asterne / Zugravelile si iar / Mi-o da ghes melancol...»
«În zori harababură, / Ciubere şi covete, / Şi jilave apusuri, / Seri ude ciuciulete. Şi lacrimi înghiţite-n / Suspine de-nnoptare. / Locomotiva cheamă / La versta nu ştiu care. Şi iar amurguri sparte, / În curtea cu minuni / Septembrie împarte / Ştiute stricăciuni. ...»
«Semirotundul arc de poartă, / Măguri, câmpii, lanuri, păduri, / Casa povestea parcă poartă, / Parcul cu umbre-n fundături. Tei groși de câteva cuprinderi / Unul în altul se-mpletesc / Aniversând cu-așa deprinderi / Secole două de când cresc. O cupolă închid și-ndoaie /...»
«Nu, astăzi nu vă vreau, gânduri cernite. / Voi visuri, fiţi un pic mai potolite. / Codoaşe tristă, de trufie îmbătată, / Nu vreau să-mi mai oferi, nici când, vre-o fată. Nu mă-mbia să merg pe căi de noapte, / Spre locuri ce-am lăsat demult departe. / Celui mult prea timid,...»