Ţi-i sufletul bogat — nu repeta nimic
Din cele ce-au mai fost rostite-odată,
Sau, poate, poezia nu-i decât
O imemorabilă citată.
Не повторяй — душа твоя богата —
Того, что было сказано когда-то,
Но, может быть, поэзия сама —
Одна великолепная цитата.
«Animalele nu dorm. În întuneric / Ele pentru lume-s zid puternic. / Cu coarne netede foşneşte-n paie / Capul povârnit al vacii. / Desfăcând strămilenare fălci, / El îşi înghesuie fruntea de piatră / Şi iată că pelticii ochi / Anevoios în cercuri se rotesc. Minunat e ...»
«În lăcaşurile noastre / Trăim deştept, nu însă şi frumos. / Celebrând viaţa, născându-ne din oameni, / Noi uităm de arbori. Cu adevărat, ei sunt mai grei / În luciul verde al cârlionţilor deşi. / Alţii, coroanele spre cer înălţându-le, / Ca şi cum în ele s-ar fi...»
«Împodobită cu flori şi oale ornamentate / Bătrâna piaţă şi-a deschis porţile. / Aici muierile-s grăsane, ca butiile, zău, / Şalurile li-s de-o rară frumuseţe, / Şi castraveţii, precum urieşii, / Plutesc exemplar în căzi cu apă, / Scrumbiile îşi scânteiază săbii, ...»
«În mijloc de panou prins în caldarâm / El văzu la picioare / Floare de acuarelă / Cu petalele pe moarte. / Ea stătea nemişată / În albul zilei amurg, / Ca şi chipul tău oglindit / În sufletul meu.»